Acasă Politic Un președinte ales de popor nu mai trebuie să asculte de majoritatea...

Un președinte ales de popor nu mai trebuie să asculte de majoritatea parlamentară în desemnarea unui premier? Tănase: „Eu nu văd niciun argument în favoarea acestei teorii”

36
0

Pe 16 iunie, deputatul Platformei DA, Igor Munteanu, a sesizat Curtea Constituțională (CC) întrebând dacă șeful statului are un drept discreționar în desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru sau este obligat să înainteze candidatura propusă de majoritatea parlamentară. De fapt, în istoria hotărârilor CC, o decizie similară a fost deja pronunțată. În 2015, în plină criză politică, atunci când ex-președintele Nicolae Timofti a nominalizat, pe rând, trei candidaturi la funcția de premier – Ion Sturza, Ion Păduraru și Pavel Filip – Înalta Curte se pronunțase clar:  în cazul constituirii unei majorități parlamentare absolute, președintele urmează să desemneze candidatul susținut de această majoritate. O singură remarcă, însă: între timp, președintele nu mai este ales de Parlament, ci de popor. L-am întrebat pe fostul președinte al CC, Alexandru Tănase, dacă modalitatea de alegere a șefului statului transformă această hotărâre în una caducă (n.r. – lipsită de efect juridic).

În 2015, Înalta Curte, fiind sesizată de 14 foști comuniști care au migrat în PDM, a statuat că, în situația în care o majoritate parlamentară absolută nu este constituită, președintele Republicii Moldova are obligaţia, după consultarea fracţiunilor parlamentare, de a desemna un candidat pentru funcţia de prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea preşedintelui. În cazul unei majorități însă, șeful statului urmează să desemneze candidatul susținut de această majoritate.

În 2016, însă, e ales un nou președinte al R. Moldova, după o nouă modalitate – de către popor. Schimbă sau nu acest lucru efectul hotărârii CC de acum cinci ani? Fostul președinte al CC, Alexandru Tănase, crede că nu. 

„Din punctul meu de vedere toate argumentele din acea hotărâre sunt valabile și astăzi. Schimbarea procedurii de alegere a președintelui n-a afectat forma de guvernământ, implicit nici volumul competențelor președintelui. Principiul, de la care se pornește în statele democratice, indiferent de forma de guvernământ, este acela că Guvernul trebuie să exprime voința majorității politice din Parlament, iar pentru a guverna trebuie să aibă sprijinul acestei majorități parlamentare”, a declarat Alexandru Tănase pentru AGORA.

Fostul judecător susține că în republicile parlamentare, Legislativul are un rol major în desemnarea șefului Executivului și a celorlalți membri ai Guvernului. „Chiar și în republicile semiprezidențiale, șeful statului exercită un rol important în construirea si funcționarea Guvernului, dar fără ca aceasta să însemne eludarea sau încălcarea puterii Legislativului. Cea mai recentă și relevantă jurisprudență în acest sens, o constituie Hotărârea Curții Constituționale din România, din 23 februarie 2020, prin care a fost limitat dreptul discreționar al Președintelui de a desemna un candidat pentru funcția de premier, prin ignorarea voinței majorității parlamentare”, a punctat Tănase. 

CCR a decis, ca și CCM, că desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru trebuie să aibă ca scop asigurarea coagulării unei majorități parlamentare în vederea formării unui nou Guvern, dar să nu genereze alegeri anticipate. Abordări identice veți găsi în jurisprudența majorității Curților Constituționale.

Alexandru Tănase

Alexandru Tănase spune că a observat că Igor Dodon „vine cu o altă interpretare, considerând că odată cu modificarea procedurii de alegere a președintelui Republicii, Hotărârea nr. 32 din 29.12.2015 nu mai este actuală”.

„Eu nu văd niciun argument în favoarea acestei teorii, dar ca să nu intrăm din nou în zona speculațiilor, este cel mai indicat ca CCM să tranșeze această problemă, răspunzând la întrebarea dacă schimbarea procedurii de alegere a președintelui îi conferă acestuia dreptul de a impune Parlamentului orice candidat la funcția de prim-ministru”, conchide Tănase.

De menționat că în 2015, când CC s-a expus asupra acestei chestiuni, judecătorul Tudor Panțîru a avut o opinie parțial separată.

„Prin interpretarea Curții se extinde competența președintelui de a dizolva Parlamentul, contrar spiritului Constituției. Date fiind realitățile Republicii Moldova, un președinte care ar dori să forțeze dizolvarea organului legislativ și să provoace alegerile anticipate, animat de anumiți factori conjuncturali, va putea invoca inexistența unei majorități parlamentare absolute și va ignora propunerile fracțiunilor parlamentare pentru a-și atinge scopul. Această interpretare reduce consultările cu fracțiunile parlamentare, în cazul inexistenței majorității absolute, la o formalitate, în dezacord cu rațiunea prevederii constituționale. O asemenea atitudine vine în coliziune cu rolul Președintelui și al Parlamentului într-o republică parlamentară”, susținea judecătorul.

Constituția prevede că președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru după consultarea fracțiunilor parlamentare. Dacă un nou Guvern nu este învestit în trei luni de la adoptarea moțiunii de cenzură, Parlamentul trebuie dizolvat, urmând să fie organizate alegeri parlamentare anticipate.

Share this post on social media

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.